Placinte
E abia 9 seara. Recunosc! Sunt un pic derutata. Este oare cu putinta sa nu mai am nimic de facut? Mda! Asa ceva nu mi s-a mai intamplat de vreo doua luni incoace (intr-o zi de lucru). Nu ma plang, ca doar vorba aia…daca-i musai, cu placere! Doar constat. Si ma fericesc stiind ca mai pot posta ceva bun pentru voi (si pentru noi). Nesperata treaba! Sa nu te bucuri apoi? Sa nu-ti vina sa sari de pe scaun/canapea si sa framanti vreo doua-trei placinte? 😀
Da,da! Ati ghicit. La placinte… inainte! Incepem tacticos cu drojdia, cam 25 de grame, frecata cu 1 lingurita de zahar si inecata in 50 ml de lapte caldut. O lasam sa stea in loc caldut si moale 15 minute, ca sa (si anume) creasca mare.
Intr-un bol de framantat amestecam 600 de grame de faina alba cu 1 lingura de untura (se poate inlocui cu ulei de masline sau orice alt ulei preferati). Amestecam bine (folosim mana) pana cand grasimea este raspandita uniform in faina. Adaugam drojdia si ouale (sunt optionale; in cazul in care optati pentru ele, va recomand sa folositi 2 oua, la cantitatile prezentate in reteta) si amestecam pana la incorporarea totala. Adaugam 1 lingura de sare si 1 lingurita de zahar si treptat, lapte caldut (nu fierbinte!) cat cuprinde aluatul.
Acum sunt convinsa ca macar cativa dintre voi imi ziceti de “bine” la treaba “lapte cat cuprinde aluatul”. Va asigur ca e mult mai usor decat suna. In cazul in care sunteti novice, sfatul meu este sa va bazati pe ochi, mana si instinct. O sa va dati seama cand e cazul sa va opriti cu laptele. Din experienta personala pot spune ca la cantitatile date, de obicei aluatul meu papă intre 250-300 ml de lapte. Dar depinde mult de faina folosita.
Framantam energic (din nou, cu mana) aluatul vreo 10-15 min sau pana cand nu iti mai simti mana (si daca nu o mai simti, e simplu! nu mai framanti si zici ca-i suficient). Acoperim bolul cu un prosop de bucatarie si lasam la dospit in loc moale si caldut pana cand isi dubleaza volumul. Cam 45 de minute.
Intre timp hai cu umplutura! Eu incep intotdeauna cu branza. Si toate combinatiile care deriva din asta. Sunt multe si bune. Preferata mea ramane cea cu branza de oaie, cartofi si marar. Fac vreo 7 bucati si se termina branza. Deschid borcanul cu dulceata/magiun si mai fac vreo 5. Daca imi mai ramane aluat de 2-3 placinte, pe aceastea le umplu de regula cu mere.
Cand aluatul este frumos crescut il scoatem din bol si il asezam pe suprafata de lucru pudrata cu faina si il mai framantam pret de 1 minut. Apoi il impartim in bucatele (in functie de preferinte pot fi mai mari sau mai mici).
Luam o bila de aluat si o intindem cu sucitorul intr-o foaie subtirica, punem umplutura la mijloc si apoi aducem marginile inspre interior astfel incat sa sigilam interiorul foarte bine (imaginati-va un plic si voila!).
Presati usor placinta cu sucitorul pentru aplatizare si zup cu ea in tigaia bine incinsa si unsa cu grasime/ulei. Se lasa cam 2-3 minute pe o parte si cam tot atat si pe cealalta. La final trebuie sa fie rumena si frumoasa.
O mutam pe o farfurie acoperita cu un prosop de bucatarie. Repetam operatiunea si in cazul celorlalte.
Sunt bune nu-i asa? 🙂
