T.G.’s Apple Pudding si niste explicatii


20131125-142623.jpg
Ahhh….salut!? šŸ™‚ Da, stiu! A trecut ceva vreme de cand n-am mai zis nimic. Totusi, daca ar fi sa privesc saptamana “de tacere” intr-un mod obiectiv, as putea spune ca a fost una cu multe evenimente noi si neasteptate. Asadar, voua, tuturor celor care m-ati intrebat de ce nu mai scriu, celor care mi-ati spus ca va placeau articolele, ca erau citez “descretitoare de frunti”, va sunt datoare cu niste explicatii si cu o reteta. šŸ˜›

Saptamana trecuta, lucrurile s-au asezat in asa fel incat nu am gasit timp fizic pentru scris. Dar, a fost o saptamana plina, cu foarte multe vesti bune si destul de multa munca. Rezultatele acestor eforturi se vor vedea concretizate in viitorul apropiat in doua proiecte, care ele, proiectele, vor avea legatura evident cu ce altceva daca nu cu haleala? Dar mai artsy-fartsy asa…..deci, reformulam exprimarea (obligati fiind de circumstante): doua proiecte “food deco & photography related” glazurate cu niste trebusoare de sarbatoare šŸ˜‰
Lucrurile s-au asezat exact asa cum trebuie si pe alte planuri, fapt care a facut din saptamana trecuta si o saptamana a raspunsurilor. Am mai taiat niste randuri bune din lista intrebarilor fara raspuns si le-am inlocuit cu niste certitudini. Frumoase. Si neasteptate. Am invatat ca unele lucruri raman acolo, oricat ai incerca sa le ignori sau sa le stergi. Si ca e bine sa fie asa! Am invatat ca e bine sa-ti dai o sansa reala in a accepta cine esti. Si am mai invatat ca nu poti controla orice. Indiferent de stradanie.
Saptamana trecuta am si crescut un pic (cel putin in ochii mei) invatand sa inteleg ca unele lucruri sunt exact ce sunt si nimic mai mult (recunosc, cu supradoza de Osho, dar am reusit). Si am mai invatat cum sa iau decizii grele cu curaj si demnitate (though s**t! Sunt din ce in ce mai convinsa ca tre’ sa fie o chestie karmica la mijloc cu pacatele mele grave din alte vieti. Cine stie ce atrocitati emotionale ‘oi fi comis daca in viata asta se lasa cu o asemenea nebuloasa?) :))))

Recitind cele scrise pana in prezent consider ca m-am aberat suficient, prin urmare o scurtez, luandu-va prin invaluire si trecand direct la budinca de mere a lui T.G. No, bun! Incep prin a spune ca e cea mai buna budinca de mere pe care eu am mancat-o in viata mea (viata asta, ca pentru celelate nu bag mana in foc). Vad de obicei pe alte bloguri de papica buna, descrieri geniale ale mancarurilor, dar pentru un motiv anume mie nu-mi iese nici cum. Cel mult sunt in stare sa zic ca-i excelenta. Nemaipomenita. Si asta cu efort, printre “mmmm-uri”, “ohhhhh -uri” si “yum-uri”. Asa si cu budinca in cauza. Multe nu ne trebuie pentru ea, dar in schimb, calitatea merelor este esentiala, deci este important sa va asigurati ca aveti mere bune.

Si acum, cele trebuincioase:
– 6-7 mere de marime medie
– 5 linguri de zahar brut
– 500 ml de lapte
– 3 oua intregi
– 3 linguri de faina (reteta originala este cu faina alba, eu folosec integrala)
– 3 linguri de dulceata la alegere (pentru varianta prezentata aici am optat pentru dulceata de gutui)
– scortisoara

Pentru ca laptele este degresat, faina folosita este integrala, dulceata nu contine zahar, iar in loc de zahar alb am folosit zahar brut/melasa, face ca aceasta reteta sa devina diet friendly. Daca vreti sa fie complet dietetica inlocuiti zaharul brut cu un indulcitor natural si cu tarate in loc de faina integrala.

Cum facem:

1. Spalam merele, le curatam de coaja si le taiem in bucatele potrivite. Le punem intr-o cratita si presaram peste ele 2 linguri de zahar brut. Le dam la cuptor pana cand devin caramelizate (cca. 15 minute).

2. Intre timp, separam galbenusurile de albusuri. Peste galbenusuri turnam 3 linguri de zahar brut si amestecam pana cand acestea incep sa isi schimbe aspectul, rezultand o pasta cu consistenta si aspect de crema. Adaugam pe rand cele 3 linguri de faina si pe urma laptele. Amestecam constant pentru a evita formarea cocoloaselor. La sfarsit adaugam 1 lingurita de scortisoara.

3. Cand merele au inceput deja procesul de caramelizare, turnam compozitia obtinuta la pasul 2 peste ele, si introducem totul la cuptor, la foc mic, pentru aproximativ jumatate de ora, pana cand compozitia se va ingrosa capatand consistenta si aspectul unei budinci clasice. Trebuie totusi sa amestecam din 10 in 10 minute in ea, ca sa evitam sa se arda sau sa se lipeasca de cratita.

4. Batem albusurile spuma, si la final adaugam cele 3 linguri de dulceata.

5. Cu 10 minute inainte de a scoate budinca din cuptor, adaugam spuma de albusuri obtinuta, si crestem temperatura un pic. Budinca este gata cand spuma a prins o crusta aurie deasupra.

6. Se lasa la racit mult si bine (nu e recomandat sa fie mancata calda, desi nu ne putem lauda ca noi am fost responsabili si am respectat asta).

Oricum ar fi, e foarte buna! Iar in varianta aceasta, pe bune ca te face sa vrei sa fie Craciun! Si fulgi de nea! Si cadouri sub brad! Si nu numai! šŸ˜›

20131125-142800.jpg

20131125-142812.jpg

Advertisements