Intindem niste rufe?


“Hai scrie ceva despre noi. Ca-s tare curios cum scrii pe tema asta” (zambet masculin mârsav in planul secund al scenei).




                                                                               29.08.2013

Tsk no. 342

Noi. Noi am avut noroc.

Am avut norocul de a ne cunoaste la timpul potrivit. It’s all about timing. Tu cu lectiile invatate, eu cu temele facute. Perfect team! Genial. Si iacă ‘șa, a inceput nebunia….

Printre sute (deja) de nopti nedormite, printre zeci de rasarituri si apusuri, printre mii de poze (si divergente de opinii), printre teancuri de poezii si povesti cu oameni pe care i-am iubit…pe care ii iubim, printre versuri ascultate si crakerșii cu ciocolata neagra, printre cure de slabire si asteptari reciproce neindeplinite, printre noi si printre lume, printre locurile in care eu plecam si tu veneai. Intotdeauna.

Printre toate astea tu ma faci sa zambesc. Tu nu incerci sa ma schimbi. Ma iei cu tot ce sunt, cu tot ce-am fost. Cu tine pot abera. Pe cele mai ciudate teme. Constructiv. Cu tine ma joc. Orice. Cu tine gatesc. Si dansez in bucatarie cu faina in jurul nostru si motanu’ contrariat. Cu tine ma uit la stele. Si tie pot sa-ti spun ca-mi place Eliade si Biblia. Jocul Ielelor si Bacovia. Si ploaia.

Acum stiu ca fiecare dezamagire, fiecare regret, fiecare greseala m-au adus mai aproape de tine. Si-acum stiu ca toate lucrurile din viata mea s-au intamplat cu un motiv.

Esti trusa mea de prim ajutor. Oarecum indispensabil. Si addictive.
In multe si necuviincioase.

Advertisements