despre fericire and altered states of mind


Image

“Vindecarea vine din interior”. Cand am auzit pentru prima data asta, am strambat din sprancene zicand: “Da, vezi să nu!”
Acum as putea spune ca am mai crescut. Suficient incat sa pot sustine ca incep a intelege o mica parte din ceea ce inseamna.

Sa luam de exemplu, fericirea. Da, fericirea! Nu asta vrem cu totii? Eu asta vreau ( egocentric-human-being-that-I-am).
Am trecut si eu, probabil ca si voi, prin perioade in care eram sigura ca am nevoie de mai stiu eu ce avion de fard sau nu stiu ce ozn de tzoală ca sa fiu fericita. Ca sigur trebuie sa existe o alta persoana care sa ma faca fericita. Tre’ sa fie altcineva. Ca eu singura nu pot.

O perioada in care am incercat sa compensez golul ramas in urma deciziei nerostite de a renunta pe rand in a a face toate lucrurile care imi placeau. In favoarea celorlalte. Ajungi sa faci lucruri care nu te definesc si te complaci gasindu-ti diverse scuze (funny part of process tho). Si incerci. Nimeni nu poate spune ca nu incerci si ca nu te straduiesti in a-ti placea. Si cu cat incerci mai mult, cu atat mai mult incepi sa vrei sa te opresti si sa fii fericit. Atat. Dar stai putin. Nu asta faci?

Si-atunci te-ntrebi ce te face fericit? For instance, I like reading. Cooking. Browsing pictures. Crafting also. De de? Pentru ca sunt acolo. Fac un singur lucru si dau tot ce e mai bun din mine. Fara ganduri ratacite, fara griji, fara nimic rau. Esti tu cu tine. Si culmea, va intelegeti! Si esti fericit.

Atunci de ce nu? Ce ne opreste sa facem ce ne place? Indiferent ce inseamna asta. Fa lucrul care te face sa zambesti doar cand te gandesti la el. Care te face mai bun. Care te ajuta sa te cunosti. Te invata sa ai rabdare si sa perseverezi. Sa vrei sa-ti depasesti limitele. Sa vrei sa fii omul care esti de fapt. Deep down inside.

Advertisements